Analiza Profitului sau Pierderii (PnL)¶

Raportul cel mai util este raportul Dashboard > Profit <an>.

Acest raport prezinta intr-o forma sintetica profitul lunar, in evolutie de la o luna la alta, cu profitul final al anului prezentat in ultima coloana.

Profitul anului se poate verifica cu Bilanul anual.

Analiza raportului presupune comparatia pe fiecare categorie de venituri si cheltuieli cu lunile anterioare si cu asteptarile referitoare la acea luna.

Se mai poate face si o analiza e exceptiilor, dupa valoarea acestora si dupa numarul de aparitii.

Orice situatie poate fi investigata suplimentar printr-un singur click. Aceasta actiune va deschide un nou raport care arata componenta sumei.

Analizand des raportul de profit si pierdere:

puteti sa va faceti o imagine de ansamblu a unei luni „standard” si puteti incepe un proces de planificare
puteti evalua rezulatele unor decizii luate la un moment dat
puteti compara asteptarile/planurile cu realitatea
puteti identiifca eventualele erori sau scapari in contabilitate

Atentie la planificare cu taxele si impozitele - uneori acestea nu se calculeaza lunar deci trebuie sa luati in calcul elementele trimestriale

Analiza veniturilor¶

Raportul Dashboard > Venituri <luna> va va arata componenta detaliata (la nivel de factura, client si linie de buget) a veniturilor. Puteti sa exportati aceasta baza de date si sa o reanalizati dupa alte criterii.

Liniile de buget prezente in analiza sunt liniile mari identificate in timpul inregistrarii facturilor. Analiza pe linii de buget poate sa fie uneori deosebit de relevanta, mai ales atunci cand diferitele linii de buget au legatura cu anumite linii de cheltuieli.

Analiza cheltuielilor¶

Similar cu raportul de venituri, raportul Dashboard > Cheltuieli <luna> arata componenta detaliata a cheltuielilor din perioada selectata. Raportul de cheltuieli contine categoria de cheltuieli, furnizorul si numarul documentului, pentru o analiza detaliata a acestora.

Niciunul dintre rapoarte nu contine referinte directe la conturi contabile, acestea fiind folosite doar in scop de clasificare.

Costuri directe si indirecte¶

Impartirea costurilor in directe si indirecte va va ajuta la calculul corect al costurilor unui produs sau serviciu.

Cheltuielile directe sunt cele care pot fi repartizate nemijlocit unui produs/servviciu, fara sa fie impartite in bucati si apoi alocate.

Daca aveti de exemplul 3 tipuri de servicii atunci, prin impartirea costurilor in directe (A, B, C) si indirecte (I) ati putea sa obtineti urmatoarea imparire a costurilor:

Analiza cost unitar¶
Produs/Serviciu	Unitati produse	Costuri Directe	Costuri Indirecte	Costuri totale	Costuri unitare
A	qA	Costuri Directe A	Costuri indirecte I alocate lui A	Costuri totale A	Costuri unitare A
B	qB	Costuri Directe B	Costuri indirecte I alocate lui B	Costuri totale B	Costuri unitare B
C	qC	Costuri Directe C	Costuri indirecte I alocate lui C	Costuri totale C	Costuri unitare C
		Costuri Directe totale	Costuri indirecte totale	Costuri totale

Impartirea cheltuielilor indirecte se face de obicei cu o cheie de alocare, cat de cat constanta in timp pentru a evita manipularea alocarii pe un produs sau altul. Ideal ar fi ca impartirea sa se faca pe o cheie de alocare relevanta (Exemplu: daca sunt costuri de transport pentru mai multe produse atunci cheia ar putea sa fie numarul produselor daca sunt de aceeasi dimensiune, sau volumul/greutatea produselor)

Costurile unitare, obtinute prin impartirea costurilor totale ale produselor la cantitatea produsa ar trebui sa fie un indicator relevant pentru politica de preturi pentru produsul sau serviciul respectiv.

Costuri fixe si costuri variabile¶

Impartirea costurilor in costuri fixe si variabile are mai multa relevanta pentru analize putin mai simple, cu un singur generator de costuri. Practic, tote costurile care se modifica proportional atunci cand creste cantitatea de produs sunt costuri variabile. Costurile care, la capacitatea de productie stabila, nu se modifica sunt costuri fixe.

Costurile fixe nu sunt costuri fixe pentru totdeauna, mai degraba este o conventie prin care se numesc fixe pentru o anumita perioada de timp. De exemplu, costurile cu un birou cu capacitate de 20 persoane sunt fixe atata timp cat avem nevoie de mai putin de 20 persoane prezente in birou. Daca insa va trebui sa angajam alte 5 persoane peste 20, costurile foste fixe cu chiria biroului se motifica atunci cand inchiriem un birou mai mare, de 30 de persoane. Raman fixe in continuare pana cand atingem 30 persoane angajate si tot asa.

Costul Marginal

Costul marginal este costul necesar pentru a produce inca o unitate din produsul/serviciul finit.

Atata timp cat costul marginal este mai mic decat pretul produsului/serviciului atunc firma va avea un profit mai mare in urma producerii acelei unitati suplimentare. Aceasta nu inseamna ca este neaparat o idee buna ca acea unitate sa fie produsa insa este un indicator relevant.

Analiza Breakeven

Impartirea in costuri fixe si variabile se poate utiliza si pentru calcularea numarului de unitati care trebuie produse pentru ca firma sa inceapa sa faca profit.

Punctul de breakeven este acea cantitate q la care profitul este 0. Cu alte cuvinte se rezolva ecuatia:

q * Costurile variabile unitare + CF = q * Pretul Unitar.

Cunoasterea cantitatii la care o firma ajunge sa faca profit si monitorizarea si imbunataturea componentelor ecuatiei de mai sus este esentiala pentru planificarea timpului si sumelor de bani care trebuie investite intr-un proiect/firma.